Chestii amuzante pe la toalete

Probabil ca eu sunt foarte relaxat atunci cand intru la toaleta, pentru ca imi trebuie o anumita stare de relaxare ca sa observ anumite lucruri si sa le percep ca amuzante...
De exemplu, mergand la un spectacol de stand-up comedy pe care il tine fratele meu, in pauza m-am dus la toaleta. Acolo erau cateva grade peste zero. Era asa de frig ca de cum scoteai ceva afara din pantaloni, se intampla efectul de micsorare. Mai mult, in timpul mictiunii, un abur dens se ridica din pisoar! Aburul se indrepta catre dreapta mea, unde, neinspirat, s-a asezat un tip cu ochelari. Cu coada ochiului, l-am vazut pe acesta cum se balanganea in mod ciudat, incercand in acelasi timp sa stea aproape de pisoar cu partea pe care o folosea pentru a mictiona. M-am oprit din operatiune si m-am uitat la el (ca doar nu era sa ma intorc spre el in timp de faceam pipi!). Asta, cu lentilele ochelarilor aburite, incerca sa se fereasca de aburul care se ridica din pisoarul meu si incerca in acelasi timp sa isi goleasca vezica! Nu mi-am dat seama daca avea lentilele aburite de la aburul urinei mele sau daca era doar din cauza ca venise din sala de spectacol si acolo, fiind cald, se produsese efectul de condens...
Saptamana trecuta am fost la Roma. coborand din avion, am mers la toaleta. In stanga mea era trei pisoare. La cel din mijloc, s-a asezat un negru. Langa el, la stanga si la dreapta lui, doi olteni care calatorisera cu mine in avion. Negrul termina primul si pleaca dupa ce se spala pe maini. Oltenii: "Vazusi?" "Vazui!" "Muica ce laba avea!" Apoi au plecat. Pe drum am cugetat: este normal ca un negru sa aiba laba mare. Daca ar avea o laba mica, i-ar fi greu sa faca pipi, pentru ca ar fi ca si cum cum ar tine un furtun cu penseta! Pe acelasi principiu, chinezilor le-ar fi greu sa aiba laba mare. De ce? Pai ia incercati sa va puneti manusi si sa culegeti scame!

Un tramvai numit Facebook

Acolo unde exista posibilitatea de a opta, in Bucuresti, calatoria cu mijloacele de transport in comun reprezinta o chestiune de statut! Astfel, bucurestenii pana in 50 ani, din clasa de jos spre medie, prefera metroul sau autobuzul. Bucurestenii peste 50 de ani, provenind preponderent din clasa de jos, prefera tramvaiul, probabil pentru ca nu agreeaza ideea de a se afla prea curand sub pamant...
Cei din clasa medie sau din clasa celor cu bani, nu intra in aceasta discutie, ei preferand sa se inghesuie pe la semafoare, in masinile proprii sau de firma, mari, cu motoare mari, ca sa nu se amestece cu "nespalatii aia" care se inghesuie in metrouri, tramvaie etc.
Asadar vorbesc aici despre cei ce folosesc mijloacele de transport in comun. Dimineata este aglomeratie la metrou. Oameni tineri, stalciti de ganduri, nu discuta intre ei decat daca se cunosc. Tinerii socializeaza singuri pe telefoane. Cate un zabauc vrea sa coboare prin fata desi s-a suit prin spate si isi croieste drum prin oamenii inghesuiti, enervandu-se ca acestia nu-i fac loc.
In tramvai nu e asa. Acolo sunt oamenii de jos. Astia socializeaza chiar daca nu se cunosc! Mai ales batranii! "Am fost la doctor. Ce s-au scumpit medicamentele astea!" Un alt batran raspunde ca si cum ar da "like" pe facebook: "Asa e, domnule! Nenorocitii astia vor sa murim cu totii!" Grupul de "friends" se largeste: "Niste hoti!" "Politicienii astia ar merita sa..., sa..." Un neutru: "Americanii sunt de vina!" Dar vine si un dislike: "Nu e nimeni de vina in afara de noi! ca noi i-am votat!" Curajosul e sanctionat imediat: "Poate tu!" Imaginea in ansamblu imi seamana cu o postare de pe Facebook si comentariile aferente... Ba mai mult, acum sunt sigur ca tramvaiul a devenit un fel de facebook, pentru ca stiu sigur ca hoarde intregi de pensionari se plimba cu tramvaiul in cautarea unei socializari de tipul celei pe care am folosit-o mai sus ca exemplu. Socializare placuta!

Unde a disparut strada Capidava?

Strada Capidava din sectorul 4, la data de 25.02.2012, ora 11... Aici trebuia sa ajung eu, pentru a ma intalni cu un prieten. Omul mi-a spus ca este inzapezit, dar cine sa-l creada ca e inzapezit in Bucuresti, la o saptamana dupa ce a incetat sa ninga? Ajuns la fata locului, am ramas mut! Iata ce-mi vazura ochii, dupa ce m-am holbat de doua ori, cu o fatza a la Ben Turpin!

Sclavii

E 6! Scoala! Treci la munca!
Mananca ceva, bea o cafea, apoi taraste-te la locul tau de munca! Sistemu-mpinge vagoanele cu sclavi... Sclavii stau cuminti, inghesuiti in vagoane. Saiturile de socializare si televizorul i-au dresat pe sclavi sa nu socializeze. Nu e normal sa vorbesti cu cei de langa tine! E normal sa te uiti urat la ei si sa nu iti pese de nimic. Fii nesimtit! Sclavul de langa tine iti este dusman! Iti vrea raul! Sau, cel putin, sa-ti moara capra!
Sclavii au un singur gand: BANI! Mancare, intretinere, gaze, medicamente, masina, casa, rata, copiii, intr-un cuvant: bani! Lasa ca traiesc ei mai tarziu (a se citi niciodata)!
In locul Sfantului Petre, nici nu mi-as raci gura sa-i explic fiecaruia ce conteaza si ce nu. As pune un afis mare la intrare: Accesul interzis celor care au trait ca sa munceasca pentru casa, bani, masina etc. Banul este ochiul celui de vis-a-vis! Incercati, asadar, acolo!
Oricum, sclavii sunt plini de ura! Nu realizeaza ce se intampla cu ei! Ei merg! La munca, acasa (ca sa se odihneasca pentru a munci iar), la banca, la gratar (unde sclavii imbuca mici cu bere). Si mor! De unde si vorba ”mai da-i in mortii lor” – urare pe care conducatorii sistemului le-o adreseaza sclavilor, dorindu-si moartea lor!
Sunt multe de spus despre sclavi! Eu le spun atat: ”Munceste sau mori! Sau: munceste si mori!”
Concluzia?
ACCEPTA!

Vedere din spate

Cap ras. Cap cu puțin păr creţ. Capete giugiulindu-se. Cap cu păr mare, sculat şi ciufulit. Cap cu păr lins. Cap cu ochelari de soare. Cap cu mătreaţă. Cap cu păr cărunt şi puţină calviţie. Cap înalt. Cap sprijinit. Cap. cărunt. Cap bătrân. Cap de şaizeci de ani. Cap creţ. Cap şaten. Cap cu frezăpe-o parte. Cap cu freză pe mijloc. Cap cu păr negru. Cap pletos. Cap permanent. Cap gol. Cap mediu. Cap roşcat. Cap cărunt cu freză clasică. Cap alb. Cap mare. Cap chel. Cap cu chelie-n spate. Cap cu scaun. Cap cu pernă de sprijin. Cap luminat. Şi multe alte capete în faţa ochilor din capul care le priveşte pe cele din faţă.

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Eu nu ti-am scris niciodata,

Dar o fac acum, indata!

Ca esti ultima speranta

Sa mai fac o aroganta...

Vreau un bot mai pupacios

Sa pupe in cur vartos

Nu mai vreau gura mea mare,

Ca ma doare-ntre picioare...

Vreau o limba mai dulceaga

S-o bag in urechi pe toata!

Si o vorba mai mieroasa

Poate-mi fac viata frumoasa!

Mai vreau mosule cadou

Un ministru vechi, dar nou!

Si mai vreau Mosule-n strada

Doar soferi! Nu si prosti facuti gramada!

Mai vreau “future” luminos,

Un salariu mai serios,

Oameni cu bun simt sa-mi iasa-n cale

(Asta-i greu, o las mai moale!...)

Vreau colegii mei iubiti

Sa fie o zi uniti!

Sa manance ce vor ei

Dar sa nu se pape-ntre ei!

Asta Mosule iti cer

Si vointa mi-e de fier!

Iar de nu imi vei aduce,

Salutare! Si pun cruce!

Moartea e seducatoare

Atunci cand vizitezi o ruda draga, la cimitir, de multe ori, impresia care ramane este aceea ca tot ce ne ofera Viata este desertaciune si trecator... Pare ca numai Moartea este vesnica si ca merita respectata macar din teama! Perspectiva Mortii ce ti se infatiseaza este singura pentru care poti baga mana in foc ca la un moment dat, intr-un fel sau altul, va surveni cu siguranta... Asa ca, tentatia e mare, Moartea seduce si Omul aflat in Viata este tentat sa nu o mai traiasca pe aceasta din urma, ci sa se pregateasca de Moarte, pe care incepe sa o accepte si sa o astepte!
Aici intervine o problema de gandire: este Omul ateu sau credincios - in oricare dintre formele de credinta (pentru ca dupa parerea mea este ca un credincios e acela care crede in Cineva - oricum i-ar spune acelui Cineva)? Pentru ca daca Omul este ateu, accepta ca Moartea este sfarsitul, gata! pamant deasupra, doi metri de pamant, viermi, oase si ulcele! Daca Omul este credincios, el se pregateste din Viata asta pentru o alta Viata, catre care transcende prin Moarte si implicit nu are rost sa se opreasca din trait!
Dar... cam multa filosofie! Ce vroiam sa spun de fapt este ca atunci cand vezi un Om trist, fa tot ce poti ca sa il bucuri! Nu il lasa sa se duca! Adu-i aminte sa traiasca! Si pe urma spuneti-mi si mie, ca sa ma bucur si eu!